„Legendele și basmele românilor” – Mituri despre polițiști

INTRODUCERE 
Baza legală: Legea nr. 218 din 23 aprilie 2002 privind organizarea si functionarea Poliţiei Române
ART. 1 Poliţia Română face parte din Ministerul Afacerilor Interne şi este instituţia specializată a statului, care exercită atribuţii privind apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei, a proprietăţii private şi publice, prevenirea şi descoperirea infracţiunilor, respectarea ordinii şi liniştii publice, în condiţiile legii.
ART. 2 Activitatea Poliţiei Române constituie serviciu public specializat şi se realizează în interesul persoanei, al comunităţii, precum şi în sprijinul instituţiilor statului, exclusiv pe baza şi în executarea legii.


Legea nr. 360 din 6 iunie 2002 privind Statutul poliţistului
ART. 2
(1) Poliţistul este investit cu exerciţiul autorităţii publice, pe timpul şi în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor şi îndatoririlor de serviciu, în limitele competenţelor stabilite prin lege.

Mit 1. Polițistul „este plătit din banii mei” – FALS

Baza legală: Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice
Art. 1.
(1) Prezenta lege are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului.

Polițistul (la fel ca mulți alți angajați din sectorul bugetar – începând cu femeia de serviciu de la o grădiniță și terminând cu președintele țării) este plătit din bugetul consolidat al statului, la care contribuie inclusiv el.

Mit 2. Un polițist nu mă poate „legitima fără motiv” – FALS

Baza legală: Legea nr. 218 din 23 aprilie 2002 privind organizarea si functionarea Poliţiei Române
ART. 31
1) În realizarea atribuţiilor ce îi revin, potrivit legii, poliţistul este învestit cu exerciţiul autorităţii publice şi are următoarele drepturi şi obligaţii principale:
a) să legitimeze şi să stabilească identitatea persoanelor care încalcă dispoziţiile legale ori sunt indicii că acestea pregătesc sau au comis o faptă ilegală;

Oricând sunt indicii sau polițistul constată încălcarea dispozițiilor legale, acesta ESTE OBLIGAT să legitimeze o persoană. În plus, dacă nu ai comis nicio ilegalitate, care ar fi motivul de refuz al legitimării?

Mit 3. Polițistul rutier nu are voie „să te oprească în trafic fără motiv” – FALS

Baza legală: Hotărârea Guvernului nr.1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice
Articolul 182
(1) Oprirea vehiculelor pe drumurile publice se realizează prin executarea semnalelor regulamentare de către poliţistul rutier sau, după caz, de către poliţistul de frontieră, atunci când constată încălcări ale normelor rutiere ori în situaţia în care există indicii temeinice despre săvârşirea unei contravenţii ori a unei fapte de natură penală, pentru identificarea persoanelor care au comis astfel de fapte şi a bunurilor care fac obiectul urmăririi, precum şi pentru verificarea deţinerii de către conducătorii vehiculelor a documentelor prevăzute de lege. Oprirea vehiculelor pe drumurile publice se realizează şi în condiţiile producerii unor calamităţi naturale, dezastre sau a altor situaţii care pun în pericol siguranţa circulaţiei.

Primul și cel mai simplu motiv, după cum se vede, este verificarea deţinerii de către conducătorii vehiculelor a documentelor prevăzute de lege (permis de conducere, certificat de înmatriculare/înregistrare, documente de transport etc.).

Mit 4. Șoferul are dreptul să ceară, când este oprit, „ordinul de serviciu” al polițistului, buletinul de verificare metrologică al cinemometrului (aparatură radar) etc. – FALS

„Ordinul de serviciu” este o dispoziţie scrisă dată de conducerea unei unităţi prin care se cere uneia sau mai multor persoane salariate să efectueze anumite acţiuni, pe o perioadă determinată, în afara sarcinilor curente de muncă ale compartimentelor din care fac parte persoanele respective. Controlul vehiculelor face parte din sarcinile curente ale poliţistului rutier. În plus, tot ce ține de loc, dată și activitatea polițiștilor rutieri face parte din cadrul unor dispoziții interne cu caracter nedestinat publicității, ce pot fi verificate doar de superiorii polițistului rutier, nu de oricine de pe stradă.
De asemenea, orice documente / probe care atestă modul de desfășurare a activității polițistului rutier nu pot fi solicitate / verificate decât de superiorii acestuia sau de instanța de judecată (în situația contestării procesului-verbal de contravenție).

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Comodo SSL
RSS
Follow by Email
Facebook
Facebook
Twitter